Am dovezi că, în anumite cazuri, cercetătorii care depind de fonduri private ar fi putut descoperi medicamente foarte eficace care ar fi pus capăt cu totul anumitor boli…

- Şi de ce au renunţat la cercetări?

- Pentru că producţia farmaceutică este mai degrabă interesată nu să vă vindece pe dumneavoastră, ci să vă ia mai mulţi bani, aşa că, dintr-o dată, cercetarea respectivă este deviată către descoperirea de medicamente care nu vă vindecă întru totul, ci doar cronicizează boala şi vă face să experimentaţi o îmbunătăţire ce va dispărea din momentul în care nu mai luaţi medicamentul.

- Este o acuzaţie gravă.

- Ei bine, este un lucru obişnuit ca firmele din industria de medicamente să fie interesante în linii de cercetare nu pentru a vindeca, ci pentru a croniciza durerile cu medicamente cronicizante mult mai rentabile decât cele care vindecă o data şi pentru totdeauna. Şi nu trebuie decât să urmăriţi analiza financiară din industria farmaceutică ca să verificaţi ceea ce spun.

- Există dividende care ucid.

- De asta vă spuneam ca sănătatea nu poate fi o piaţă în plus şi nici nu poate fi înţeleasă doar ca un mijloc de a câştiga bani. Şi, de aceea, cred ca în modelul european mixt, cu capital public şi privat, este mai puţin facil să se propage acest tip de abuzuri.

- Un exemplu de astfel de abuzuri?

- S-a renunţat la cercetarea pentru antibiotice pentru că sunt prea eficiente şi vindecau complet. Şi pentru că nu s-au produs noi antibiotice, microorganismele infecţioase au devenit rezistente şi azi tuberculoza, care fusese învinsa când eram eu copil, reapare şi a ucis anul acesta peste un milion de oameni.

- Nu îmi vorbiţi de Lumea a Treia?

- Acesta este un alt capitol trist: bolile din Lumea a Treia sunt prea puţin supuse cercetării, pentru că medicamentele care le-ar combate nu ar fi rentabile. Dar eu vă vorbesc de Prima Lume, a noastră: medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă şi de aceea nu se fac cercetări în acest domeniu.

- Politicienii nu intervin?

- Nu va faceţi iluzii: în acest sistem politicienii sunt simpli angajaţi ai marilor capitaluri, care investesc atât cât este nevoie pentru ca fii lor să fie aleşi şi dacă nu sunt aleşi, să îi cumpere pe cei care sunt.

- Totul e posibil.

- Pentru capital există un singur interes: să se multiplice. Aproape toţi politicienii – şi ştiu ce vorbesc – depind cu neruşinare de acele multinaţionale farmaceutice care le finanţează campaniile. Restul sunt vorbe goale… (Textul a fost preluat de pe Agenţia Altermedia).